Aster [Philogramm]


Berlin


Berlin


Schwertglanz [Sho-do]

Avem nevoie de o nouă conştiinţă a scrisului

O privire aruncată dincolo de marginea de la călimară, înspre Japonia şi China, face ca orice “inimă care scrie” să bată mai puternic şi să fie roasă de invidie. O înaltă cultură de scriere, veche de şase mii de ani, nu mai poate fi ajunsă din urmă în Europa. Dar ar trebui să învăţăm din ea. Pentru că acolo devine inteligibil, în cît de mare măsură scrisul şcoleşte conştiinţa. Însă, ce-i drept, numai dacă aici nu ne gîndim la scrierea frumoasă.

Faptul că Europa a ratat, de la început, formarea adevăratei arte a scrisului, s-a datorat pe atunci, cu precădere, principiului aristotelic al frumuseţii, uzual în acea vreme, care dispreţuia scrisul de mînă individual, pentru că era prea viu, prea asimetric.

China a văzut altfel aceste lucruri. Acolo, scrisul a avansat rapid la statutul de cea mai înaltă artă. S-a înţeles imediat faptul că scrisul exprimă “fiinţa” (în europeană, aproximativ: conştiinţa). Această ştiinţă a fost folosită, pentru a cultiva tot mai departe “fiinţa”, prin intermediul scrisului de mînă. Scrisul de mînă a devenit ceva de genul cărţii de vizită a conştiinţei, care furniza informaţii despre statutul cultural şi social al omului.

Exprimării personalităţii în scriere i-a fost şi îi este acordată mult mai multă atenţie decît se obişnuieşte în occident. Deoarece, se pleacă de la premisa că scrisul urmează o estetică mai umană decît impecabilitatea (caligrafia) uniformă, cultivată în Europa, care, în treacăt fie spus, nu poate fi absolut deloc transmisă tipurilor de scriere sino-japoneze.

Noi toţi avem acelaşi impuls de scriere, care dirijează mişcarea naturală a mîinii. Deci am putea să prestăm scrisuri comparabile. Dacă nu ar exista diferenţa dintre culturi: pe de o parte, peniţa ascuţită şi dictarea în vederea scrierii frumoase, pe de altă parte, pensula japoneză şi exprimarea individuală.

Cum se pot armoniza gîndirea occidentală şi scrierea orientală?

Prin înţelegerea faptului că, atît aici, cît şi acolo, scrierea vie este posibilă doar în condiţiile a două premise fundamentale: în primul rînd, mişcări fluente, complet libere ale mîinii şi, în al doilea rînd, o bună încredere în sine.

Cultivarea atît de apreciată, în China şi Japonia, a stilului personal de scriere, nu reprezintă o problemă nici pentru europeni. Deoarece, conştiinţei îi este totuna, dacă este exprimată prin intermediul semnului japonez sau prin intermediul literei europene.

Pentru a se putea atinge un standard comparabil în Europa, scrisul natural de mînă trebuie văzut şi înţeles diferit şi eliberat din strînsoarea standardelor caligrafice occidentale. Din acest motiv, vom îmbogăţi cultura de scriere europeană prin categoria Philographie®.

Toate imaginile sînt protejate împotriva copierii.